Konjugation zu «obiectāre, obiectō, obiectāvī, obiectātum»

Konjugation zu «obiectāre, obiectō, obiectāvī, obiectātum»

Präsensstamm Aktiv

	Präs. Ind. Akt.	Präs. Konj. Akt.	Imperf. Ind. Akt.	Imperf. Konj. Akt.	Fut. I Ind. Akt.
1. Pers. Sg.	obiect‑o	obiect‑e‑m	obiecta‑ba‑m	obiecta‑re‑m	obiecta‑b‑o
2. Pers. Sg.	obiecta‑s	obiect‑e‑s	obiecta‑ba‑s	obiecta‑re‑s	obiecta‑bi‑s
3. Pers. Sg.	obiecta‑t	obiect‑e‑t	obiecta‑ba‑t	obiecta‑re‑t	obiecta‑bi‑t
1. Pers. Pl.	obiecta‑mus	obiect‑e‑mus	obiecta‑ba‑mus	obiecta‑re‑mus	obiecta‑bi‑mus
2. Pers. Pl.	obiecta‑tis	obiect‑e‑tis	obiecta‑ba‑tis	obiecta‑re‑tis	obiecta‑bi‑tis
3. Pers. Pl.	obiecta‑nt	obiect‑e‑nt	obiecta‑ba‑nt	obiecta‑re‑nt	obiecta‑bu‑nt

Präsensstamm Passiv

	Präs. Ind. Pass.	Präs. Konj. Pass.	Imperf. Ind. Pass.	Imperf. Konj. Pass.	Fut. I Ind. Pass.
1. Pers. Sg.	obiect‑or	obiect‑e‑r	obiecta‑ba‑r	obiecta‑re‑r	obiecta‑b‑or
2. Pers. Sg.	obiecta‑ris	obiect‑e‑ris, obiect‑e‑re	obiecta‑ba‑ris, obiecta‑ba‑re	obiecta‑re‑ris, obiecta‑re‑re	obiecta‑be‑ris, obiecta‑be‑re
3. Pers. Sg.	obiecta‑tur	obiect‑e‑tur	obiecta‑ba‑tur	obiecta‑re‑tur	obiecta‑bi‑tur
1. Pers. Pl.	obiecta‑mur	obiect‑e‑mur	obiecta‑ba‑mur	obiecta‑re‑mur	obiecta‑bi‑mur
2. Pers. Pl.	obiecta‑mini	obiect‑e‑mini	obiecta‑ba‑mini	obiecta‑re‑mini	obiecta‑bi‑mini
3. Pers. Pl.	obiecta‑ntur	obiect‑e‑ntur	obiecta‑ba‑ntur	obiecta‑re‑ntur	obiecta‑bu‑ntur

Perfektstamm Aktiv

	Perf. Ind. Akt.	Perf. Konj. Akt.	Plusquamperf. Ind. Akt.	Plusquamperf. Konj. Akt.	Fut. II Ind. Akt.
1. Pers. Sg.	obiectav‑i	obiectav‑eri‑m	obiectav‑era‑m	obiectav‑isse‑m	obiectav‑ero
2. Pers. Sg.	obiectav‑isti	obiectav‑eri‑s	obiectav‑era‑s	obiectav‑isse‑s	obiectav‑eris
3. Pers. Sg.	obiectav‑it	obiectav‑eri‑t	obiectav‑era‑t	obiectav‑isse‑t	obiectav‑erit
1. Pers. Pl.	obiectav‑imus	obiectav‑eri‑mus	obiectav‑era‑mus	obiectav‑isse‑mus	obiectav‑erimus
2. Pers. Pl.	obiectav‑istis	obiectav‑eri‑tis	obiectav‑era‑tis	obiectav‑isse‑tis	obiectav‑eritis
3. Pers. Pl.	obiectav‑erunt, obiectav‑ere	obiectav‑eri‑nt	obiectav‑era‑nt	obiectav‑isse‑nt	obiectav‑erint

Perfektstamm Passiv

	Perf. Ind. Pass.	Perf. Konj. Pass.	Plusquamperf. Ind. Pass.	Plusquamperf. Konj. Pass.	Fut. II Ind. Pass.
1. Pers. Sg.	obiectat‑us sum	obiectat‑us sim	obiectat‑us eram	obiectat‑us essem	obiectat‑us ero
2. Pers. Sg.	obiectat‑us es	obiectat‑us sis	obiectat‑us eras	obiectat‑us esses	obiectat‑us eris
3. Pers. Sg.	obiectat‑us est	obiectat‑us sit	obiectat‑us erat	obiectat‑us esset	obiectat‑us erit
1. Pers. Pl.	obiectat‑i sumus	obiectat‑i simus	obiectat‑i eramus	obiectat‑i essemus	obiectat‑i erimus
2. Pers. Pl.	obiectat‑i estis	obiectat‑i sitis	obiectat‑i eratis	obiectat‑i essetis	obiectat‑i eritis
3. Pers. Pl.	obiectat‑i sunt	obiectat‑i sint	obiectat‑i erant	obiectat‑i essent	obiectat‑i erunt

Verbalstämme: Nominalformen auf einen Blick

Part. Präs. Akt.	obiectans obiectantis
Part. Fut. Akt.	obiectaturus a um
Part. Perf. Pass.	obiectatus a um
Gerundium	obiecta‑ndi ‑ndo ‑ndum ‑ndo
Gerundivum	obiectandus a um

Imperative

	Sg.	Pl.
Imperativ I	obiecta	obiecta‑te
Imperativ II, 2. Pers.
Imperativ II, 3. Pers.

Infinitive

	Akt.	Pass.
Infinitiv Präs.	obiectare	obiecta‑ri, obiecta‑rier
Infinitiv Perf.	obiectav‑isse	obiectat‑um ‑am ‑um ‑os ‑as ‑a esse
Infinitiv Fut.	obiectatur‑um ‑am ‑um ‑os ‑as ‑a esse	obiectat‑um iri

Partizip Präsens Aktiv (PPA)

	mask.	fem.	neutr.
Nom. Sg.	obiectans	obiectans	obiectans
Gen. Sg.	obiectant‑is	obiectant‑is	obiectant‑is
Dat. Sg.	obiectant‑i	obiectant‑i	obiectant‑i
Akk. Sg.	obiectant‑em	obiectant‑em	obiectans
Abl. Sg.	obiectant‑e	obiectant‑e	obiectant‑e
Nom. Pl.	obiectant‑es	obiectant‑es	obiectant‑ia
Gen. Pl.	obiectant‑ium	obiectant‑ium	obiectant‑ium
Dat. Pl.	obiectant‑ibus	obiectant‑ibus	obiectant‑ibus
Akk. Pl.	obiectant‑es, obiectant‑is	obiectant‑es, obiectant‑is	obiectant‑ia
Abl. Pl.	obiectant‑ibus	obiectant‑ibus	obiectant‑ibus

Partizip Perfekt Passiv (PPP)

	mask.	fem.	neutr.
Nom. Sg.	obiectat‑us	obiectat‑a	obiectat‑um
Gen. Sg.	obiectat‑i	obiectat‑ae	obiectat‑i
Dat. Sg.	obiectat‑o	obiectat‑ae	obiectat‑o
Akk. Sg.	obiectat‑um	obiectat‑am	obiectat‑um
Abl. Sg.	obiectat‑o	obiectat‑a	obiectat‑o
Nom. Pl.	obiectat‑i	obiectat‑ae	obiectat‑a
Gen. Pl.	obiectat‑orum	obiectat‑arum	obiectat‑orum
Dat. Pl.	obiectat‑is	obiectat‑is	obiectat‑is
Akk. Pl.	obiectat‑os	obiectat‑as	obiectat‑a
Abl. Pl.	obiectat‑is	obiectat‑is	obiectat‑is

Partizip Futur Aktiv

	mask.	fem.	neutr.
Nom. Sg.	obiectatur‑us	obiectatur‑a	obiectatur‑um
Gen. Sg.	obiectatur‑i	obiectatur‑ae	obiectatur‑i
Dat. Sg.	obiectatur‑o	obiectatur‑ae	obiectatur‑o
Akk. Sg.	obiectatur‑um	obiectatur‑am	obiectatur‑um
Abl. Sg.	obiectatur‑o	obiectatur‑a	obiectatur‑o
Nom. Pl.	obiectatur‑i	obiectatur‑ae	obiectatur‑a
Gen. Pl.	obiectatur‑orum	obiectatur‑arum	obiectatur‑orum
Dat. Pl.	obiectatur‑is	obiectatur‑is	obiectatur‑is
Akk. Pl.	obiectatur‑os	obiectatur‑as	obiectatur‑a
Abl. Pl.	obiectatur‑is	obiectatur‑is	obiectatur‑is

Gerundium

Gen.	obiecta‑ndi
Dat.	obiecta‑ndo
Akk.	obiecta‑ndum
Abl.	obiecta‑ndo

Gerundivum

	mask.	fem.	neutr.
Nom. Sg.	obiectand‑us	obiectand‑a	obiectand‑um
Gen. Sg.	obiectand‑i	obiectand‑ae	obiectand‑i
Dat. Sg.	obiectand‑o	obiectand‑ae	obiectand‑o
Akk. Sg.	obiectand‑um	obiectand‑am	obiectand‑um
Abl. Sg.	obiectand‑o	obiectand‑a	obiectand‑o
Nom. Pl.	obiectand‑i	obiectand‑ae	obiectand‑a
Gen. Pl.	obiectand‑orum	obiectand‑arum	obiectand‑orum
Dat. Pl.	obiectand‑is	obiectand‑is	obiectand‑is
Akk. Pl.	obiectand‑os	obiectand‑as	obiectand‑a
Abl. Pl.	obiectand‑is	obiectand‑is	obiectand‑is